sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Boboteaza la romani

Creştinii ortodocşi prăznuiesc, pe data de 6 ianuarie, Boboteaza, sărbătoare dedicată botezului Domnului în apele Iordanului. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului.

In ziua de Boboteaza se face ,,sfiintirea cea mare a apei'' de catre preot , insotit de alaiul de prapuri , sfesnice si icoane . Pa malul apei , unde are loc ceremonia , din fiecare casa participa cel putin o persoana cu apa pentru a fi sfiintita si cu sare , griu sau tarite . Acestea vor fi folosite in alimentatia oamenilor si pentru vitele bolnave .Griul sau porumbul de semanat sunt stropite cu apa sfiintita.

Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Isus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. În greceşte cuvantul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului". Boboteaza este menţionată printre sărbătorile creştine, alături de Crăciun şi de Paşti, încă din secolul III.

În ziua de 6 ianuarie preoţii fac aşa-zisa agheasmă mare, toate apele fiind sfinţite. Această sărbătoare are o semnificaţie aparte, spunându-se că fără botez nu poţi fi creştin. În această zi, preoţii cufundă de trei ori crucea în apă, deoarece în aceasta zi s-a aratat Sfânta Treime, sau aruncă crucea în apă şi câţiva tineri se iau la intrecere pentru a aduce crucea.

Preoţii ortodocşi umblă în aceste zile pe la casele oamenilor, pentru a le binecuvânta şi sfinţii cu agheasmă, alungând în acest fel necazurile şi bolile. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau întâi din această apă sfinţită. Preotul este precedat de un grup de copii îmbrăcaţi în cămăsi albe, sunând din clopoţei si deschizând calea preotului, strigând chiralesaa!... - o variantă fonetică a lui Kyrie Eleison (Doamne Miluieşte). Pe lânga Troparul Bobotezei, copiii cântă colinde speciale care descriu miracolul care a avut loc la Iordan (Botezul lui Isus). În ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă.


Se spune că apa sfinţită în această zi are puteri miraculoase, că această apă sfinţită nu se strică niciodată. Se crede că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care nu se spală rufe în apă curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curaţi şi sfinţi sufletul.


În popor se spune că până la Bobotează expiră termenul de peţire al fetelor. Perioada de la Ajunul Crăciunului până la Ajunul Bobotezei este plină de vrăji de dragoste şi ghicit premarital. În Oltenia, obiceiul spune ca fetele de măritat dacă vor să-şi vadă ursitul, adună fire de praf sau ţărână de unde a călcat preotul, cer o ramură de busuioc sfinţit şi în noaptea de Bobotează îl pun sub pernă, să-şi viseze ursitul. În alte zone ale ţării, obiceiul spune că fetele care vor să se mărite trebuie să lege pe inelar un fir roşu de lână sau mătase, de care să înnoade o rămurică de busuioc şi să introducă apoi crenguţa sub pernă. Noaptea, ursitul fiecăreia se va arăta în vise. În Munţii Apuseni şi în Bucovina, Boboteaza capătă numele de Ardeasca, unde exista obiceiul ca fetele şi flăcăii să ia tăciuni aprinşi, pe care îi duc pe un câmp şi fac un foc mare, apoi sar peste el şi joacă în jurul lui. Boboteaza deschide un canal de comunicare sacru între om şi Dumnezeu, în această zi preoţii botează nu numai apele ci şi oamenii, locuinţele şi întreaga natură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comenturi