poezii de dragoste

"dragostea ta si o masina
veche ma duce pe un drum
lipsit de durere",

Poezii de dragoste – Tudor Arghezi

De-abia plecaseşi – Tudor Arghezi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Doliu – Tudor Arghezi

Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prafuit din zarea ta,
Ca niste nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o masori
In geamuri prin perdea.
De-acum straina mana ta
Iti va sedea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alaturea de-o carte.
Si ochii tai, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decat un nufar de o stea.

Orbit-a viata si, cu ea,
Si cantecul si luna,
Si unda-n care stralucea
S-a stins pe totdeauna.

Tu pentru veci tu nu vei mai fi,
Si-ai fost, cumva, vreodata?
Pustiul ma invalui,
Cand sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altadata!
Durerea me se pierde-n fum,
Tot cautand un vreasc de rost
Intr-aste drumuri fara drum,
In care toate doar au fost,
Si nu mai sant acum.

Melancolie – Tudor Arghezi

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.