Miraculosul propolis

propolis
tinctura de propolis
supozitoare cu propolis
tinctura propolis
tis apa de gura cu propolis
ovule cu propolis
propolis+remediu
crema cu propolis
propolis brut

Propolisul este un produs rezultat in urma digestiei albinelor, el fiind cules din cel putin 20 de specii de arbori, in special de pe plop, mesteacan, fag, pin, brad, frasin, de preferinta mugurii de plop si de arin, frunzele, mugurii si scoarta coniferelor si a plopilor, a salicaceelor (salcii) si a prunilor. Dupa culegere, aceste materii rasinoase sunt amestecate de albine cu secretii salivare si ceara. Asa se axplica si faptul ca propolisul, odata intins peste o plaga deschisa, formeaza o pelicula izolatoare, care nu numai ca impiedica aparitia unei infectii, dar in acelasi timp favorizeaza cresterea unui tesut sanatos, ceea ce duce la o cicatrizare mult mai rapida si eficienta (urma devine aproape invizibila).

Ce stim si ce nu stim despre propolis
Producerea propolisului se face concomitent cu mierea, in zilele calduroase, la temperaturi mai mari de 20 grade Celsius, moment in care acesta devine plastic. De la un stup se pot recolta intre de 100 si 400 gr propolis, in functie de regiune. El se prezinta ca o masa lipicioasa, avand o culoare variabila, intre verde, maro si negru, cu un miros aromat de rasini si balsamuri. Se dizolva in alcool si eter, dar nu si in apa. Punctul sau de topire se situeaza intre 70-120 grade C, iar la 37 gr. C se inmoaie, pentru ca la temperaturi scazute el sa devina casant. Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt -, precum si din polen, flavonoide si, bineinteles, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. S-a descoperit ca propolisul contine, din punct de vedere chimic, un amestec de substante, mai ales: derivati flavonici, acid ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram negativ), diferite tipuri de ceruri, aminoacizi, balsamuri, fermenti, microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu), substante antibiotice, rasini, acizi aromatici si alti diferiti acizi. Compozitia sa variaza in functie de regiune, de specia vegetala de pe care s-a cules, dar s-a constatat ca pentru orice fel de propolis proportiile sunt asemanatoare, adica in medie 55% rasini, 30% ceruri si 10% uleiuri eterice.
Datorita acestei compozitii extraordinar de diversificata, el este folosit si in medicina umana. Oamenii de stiinta, cand s-au aplecat cu mai multa atentie asupra propolisului, au constat cu uimire ca acesta distruge nu mai putin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (inclusiv varietatile lor!), ceea ce a dus la concluzia ca au de-a face cu cel mai puternic medicament antiinfectios cunoscut. In cel putin 200 de afectiuni propolisul a facut adevarate minuni, fiind un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi, arsuri, degeraturi, precum si in vindecare ranilor produse cu arme de foc si, mai ales, in cicatrizarea operatiilor. Propolisul inlatura sangerarea gingiilor, avand darul de a vindeca mucoasa bucala, iar balsamul protejeaza impotriva radiatiilor Roentgen si de alta natura.
Pentru uz intern, el se foloseste pentru infectii ale cailor respiratorii si infectii ORL (bronsite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoza). De asemenea, este deosebit de eficient in tratarea unor afectiuni digestive si hepatice (gastrita, ulcer gastric, colecistita, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive), ca si pentru parazitoze intestinale (eu, de exemplu, mi-am vindecat fiul, cand avea 6 ani, de giardia cu tinctura de propolis, la indicatia medicului pediatru, bineinteles). In acelasi timp, este folosit cu succes in tratarea infectiilor urinare, a tumorilor vezicale, in neuropatie diabetica dureroasa, stari de stres, migrene, ateroscleroza.
Se poate folosi si pentru afectiuni ale cavitatii bucale si faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare, paradontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar), afectiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze), afectiuni ale pielii (eczeme infectioase, arsuri, plagi, ulcer varicos, tricofizie, tuberculoza pielii, acnee, furunculoza), in afectiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plagi), ca si pentru hemoroizi, fisuri anale, proctita, prostatita, metroanexita, cervicita, distrofii vulvare de menopauza, artrite, artroze si de asmenea in situatii de pre- si post-radioterapie.